Résumé
L’article offre une description de la prédication multiple dans le cadre formel de la SDRT (= Segmented Discourse Representation Theory). L’auteur considère que les syntagmes prédicatifs qui expriment plusieurs situations prédicatives (comme Jean, Paul et Anne entraient dans la classe – trois actions d’entrer, ou Jean a rencontré Marie deux fois – deux rencontres) dénotent des prédications multiples, à duration discontinue. L’emploi de l’imparfait pour exprimer l’aspect perfectif, comme entraient dans l’exemple antérieur, s’explique par le fait que la prédication multiple se manifeste à deux niveaux : (i) au niveau des prédications individuelles, e1, e2, …, en, la valeur aspectuelle est celle par défaut (imperfective pour les verbes non téliques, comme les États et les Processus, perfective pour les verbes téliques); (ii) au niveau de la prédication complexe E = e1 Å e2 Å …, Å en les différences aspectuelles se manifestent par le choix de la forme morphologique du verbe. Une forme morphologique perfective (passé simple ou passé composé) exprime le fait que les actions constitutives (e1 Å e2 Å …, Å en) sont quasi simultanées, dans un intervalle temporel clos à droite, comme dans Jean, Paul et Anne sont entrés/ entrèrent dans la classe. La présence d’une forme imperfective (présent ou imparfait) renvoie à la duration discontinue des prédications individuelles, qui se déroulent dans un intervalle temporel ouvert à droite (Jean, Paul et Anne entrent/ entraient dans la classe quand …). Les prédications multiples sont produites souvent par l’occurrence d’un quantificateur (plusieurs, quelques, divers, nombreux, etc.) ou itératifs (souvent, rarement, plusieurs fois, etc.)
Nous avons examiné des phrases en français, en italien et en roumain et nous croyons pouvoir affirmer que ce mécanisme se manifeste dans toutes les langues romanes, car elles ont hérité toutes l’imparfait du latin. La distinction entre les prédications multiples simultanées et accomplies (aspect perfectif) et les prédications multiples non simultanées et en déroulement (aspect imperfectif) ne semble pas exister dans les langues germaniques. Dans les traductions examinées, tous les exemples français, italiens et roumains contenant des verbes au passé, les formes perfectives ou imperfectives (imparfait, passé composé ou passé simple) sont rendues en anglais par un simple past.
Mots clé imparfait, prédication multiple distributive, prédication multiple collective, SDRT, quantificateurs
Abstract
A Formal Treatment of Tense: multiple predication and temporal quantification
Key words
Romance imperfect tense, multiple distributive predications, multiple collective predications, SDRT, quantifiers
Rezumat
Un tratament formal al timpului: predicație multiplă
Articolul propune o descriere a predicației multiple în cadrul formal al teoriei SDRT (= Segmented Discourse Representation Theory). Autorul consideră că sintagmele predicative ce exprimă mai multe situații predicative (cum ar fi Jean, Paul et Anne entraient dans la classe «Ion, Paul și Ana intrau în clasă» – trei acțiuni de a intra, sau Jean a rencontré Marie deux fois «Ion a întâlnit-o pe Maria de două ori» – două întâlniri) denotă predicații multiple, ce se desfășoară discontinuu într-un anumit interval. Folosirea imperfectului pentru a exprima predicații care au ajuns în faza finală (deci predicații perfective), ca entraient „intrau” din exemplul precedent, se explică prin fa0tul că o predicație multiplă se manifestă la două niveluri: (i) la nivelul predicațiilor individuale, e1, e2, …, en, valoarea aspectuală implicită a verbului (așa zisa valoare by default), adică imperfectivul pentru verbele non-telice, Stări și Procese, și perfectivul pentru verbele telice; (ii) la nivelul predicației multiple complexe, E = e1 Å e2 Å …, Å en, diferențele aspectuale se manifestă prin alegerea formei morfologică a verbului. O formă morfologică perfectivă (perfect simplu sau perfect compus) exprimă faptul că acțiunile constitutive (e1 Å e2 Å …, Å en) sunt nu numai duse până faza final, dar și cvazi-simultane, într-un interval închis la dreapta, ca în Jean, Paul et Anne sont entrés / entrèrent dans la classe «Ion, Paul și Ana au intrat / intrară în clasă». Prezența unei forme imperfective (prezent sau imperfect) denotă discontinuitatea predicațiilor individuale, într-un interval deschis la dreapta (Jean, Paul et Anne entrent/ entraient dans la classe quand … « Ion, Paul și Ana intră/ intrau în clasă când …»). Predicațiile multiple sunt produse de multe ori de ocurența unui cuantificator (plusieurs «mai mulţi», quelques «câțiva/ câteva», divers «diverși/ diverse», nombreux «numeroși», etc.) sau a unui adverb iterativ (souvent «des», rarement «rar», plusieurs fois «de mai multe ori», etc.)
Am examinat fraze în mai multe limbi romanice (franceză, italiană, română) și credem că putem face afirmația că acest mecanism se manifestă în toate limbile romanice, deoarece toate au moștenit din latină imperfectul. Distincția dintre predicațiile multiple simultane și încheiate (aspect perfectiv) și predicațiile multiple ne-simultane și în curs de desfășurare (aspect imperfectiv) nu pare să existe în limbile germanice. În traducerile examinate, pentru toate exemplele din franceză, italiană sau română cu verbe la trecut (imperfect, perfect compus sau imperfect), atât formele perfective cât și cele perfective au fost traduse în engleză cu o singură formă, simple past.
Cuvinte cheie
imperfect, predicaţie multiplă (distributivă sau colectivă), SDRT, cuantificatori